N-am cum sa uit vreodata ziua in care l-am adus pe lume pe Tudor al meu. Mi-am dorit atat de mult acest copil incat in cele 9 luni de sarcina m-am simtit vinovata de fiecare data atunci cand am mancat ceva nesanatos sau cand cu atata pofta tanjeam dupa un pahar de Coca Cola :))....Grasul meu a fost matinal, mi-a dat primele semnale ca vrea sa ne cunoastem pe la ora 5 dimineata si tot atunci am experimentat primele emotii...Le-am trecut cu bine si le-am trait din plin.....Imi aduc aminte ca nu am dormit toata noaptea in asteptarea lui....il asteptam deja de o saptamana buna....dar el a ales o zi speciala, o zi binecuvantata; a ales sa vina pe lume intr-o frumoasa zi de duminica.
Acum cand privesc in urma pot spune ca afost cea mai frumoasa zi din viata mea de pana atunci...caci de atunci incoace fiecare zi e speciala. Nu mai conteaza deloc cat de tare a durut si pana la urma cred ca nici nu a durut atat de tare :). Din fericire am ales solutii foarte eficiente pentru mine, astfel incat, experienta nasterii a fost pentru mine una foarte frumoasa, foarte pozitiva, asta ca sa o citez pe Nora, educatorul nostru prenatal.
Sunt mama si nimic nu se compara cu acest sentiment si pot spune ca dupa multi multi ani Mos Nicolae mi-a adus din nou ce mi-am dorit: "un zambet de copil".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu